Am rătăcit mult pe al vieții drumul, dar acum m-am regăsit. Învăț zi de zi o altă lecție de viață, încep să fac pace cu mine însumi și să mă iubesc așa cum sunt…
Când trecutul tău apare la orizont și trebuie să alegi…si da, de data asta mă aleg pe mine!!!
Nu îmi judeca alegerea, deoarece nu ai fost lângă mine când prin iad am trecut și am ieșit învingătoare. Nu mă judeca acum când în sufletul meu e doar fericire, căci atunci când mi-a fost mai greu ai făcut pașii mai repede ca iepurașul care fuge să își apare viața! Nu mă judeca că ai avut două șanse sa faci parte din viața mea și mereu ai ales să dispari ca măgarul in ceață! Nu mă judeca acum când ai văzut sau ai auzit că nu doar chipul îmi zâmbește, ci și sufletul! Nu mă judeca căci am ajuns unde mulți nu credeau că voi ajunge și tu uitându-te în jurul tău parcă îți este prea familiar peisajul…
Nu îmi judeca alegerea, căci eu am ajuns să mă iubesc pe mine așa cum sunt, să mă apreciez și să îmi cunosc valoarea…Astăzi, eu sunt fericită și împăcată cu mine însămi și aleg să fiu singură, nu pentru că nu mă vrea nimeni, ci pentru că sunt mulți ca tine și mai puțini ca mine…Nu îmi judeca alegerea, căci nu ai fost lângă mine când sufletul meu se făcea bucăți, iar speranța pentru ziua de mâine nu mai exista! Nu îmi judeca alegerea , căci ți-am dat șansa să mă cunoști și să mă iubești, dar ai ales să îți întorci spatele și să mă lași să te privesc cum faci pași spre ceva mai bun pentru tine!
Nu îmi judeca alegerea, căci nu ai fost lângă mine când disperarea îmi acaparase sufletul, când nu știam daca tata va ieși viu din operație. Nu îmi judeca alegerea, căci nu ai fost lângă mine când nu am avut ce pune pe masă. Nu îmi judeca alegerea, căci nu ai fost lângă mine când tata a pierdut lupta cu viața. Nu îmi judeca alegerea, căci nu ai fost lângă mine când zi de zi am investit în mine și am ajuns la această versiune mișto pe care tu nu o vei cunoaște niciodată!
Nu îmi judeca alegerea, astăzi când cel mai probabil nu ai o altă variantă mai bună decât mine și alegi să te întorci în viața mea…dar vezi tu, ai părăsit o femeie slabă și vrei să te întorci la o femeie puternică care are c…e mai mari ca tine!
DECI…Nu îmi judeca alegerea, căci astăzi mă aleg pe mine fără regrete în suflet sau în minte. Nu ai vrut să faci parte din viața mea când nu îmi era bine…nu meriți să faci parte acum când radiez de fericire și mă bucur de viață! Am terminat cu persoanele toxice din viața mea, iar tu ești una din ele….
PS: Caută-mă în altă viața căci în asta m-ai dezamăgit și m-ai bântuit suficient!
Mă privesc în oglindă tăticule și te văd pe tine…îți văd privirea și zâmbetul de care mi-e dor… Am amintiri cu tine prin care alerg zi de zi ca să îmi alin durerea, mă scufund ore întregi în vremurile când eram norocoasă să îți ascult vocea, dar dorul doare și nu are leac, nici măcar timpul nu vindecă rănile…rămâne doar un gol!
În urmă cu zece ani plecam de acasă cu teama că te voi pierde într-o zi, cu frica că vei păți ceva și eu nu îți voi fi alături…ZECE ANI am trăit cu teamă în suflet și dor de tine, de mami și de casă! ȘTIU, ți-ai dorit să am o viață mai bună și am avut într-un fel sau altul. Nu ți-am vorbit despre greutățile prin care am trecut, voiam să știi ca sunt bine, deși nu eram…ZECE ANI TATI! ZECE ANI ÎN CARE AM TRĂIT CU TEAMA ASTA…IAR ACUM ÎMI DORESC SĂ AM TEAMA ASTA ÎN SUFLET, DAR TU AI PLECAT ÎN ALTĂ LUME…
M-ai ții minte, tati când intrai la mine in cameră și vedeai dezordine? Vino, tati să vezi ce dezordine am acum!!! În fiecare zi mă dezbrac și arunc hainele prin cameră, pungile de cumpărături le las peste tot și privesc în gol ușa și aștept să te aud cum bați…aștept să te aud cum mă întrebi: Pot să intru, fetiță? Buzele mele rostesc în șoaptă timid: Da, tati…și sufletul meu așteaptă să deschizi ușa…sufletul meu așteaptă să îți audă vocea nervoasă când mă certai că nu fac curat în cameră…
M-ai ții minte, tati că te supărai că îți găseai cana de cafea murdară? Vino, tati să vezi câte căni murdare am în chiuvetă…vino și ceartă-mă, dar vino că mi-e dor de tine! Ceartă-mă așa cum o făceai cândva odată! Vorbește-mi tati, ceartă-mă, fă-mi morală, spune-mi orice…mi-e dor să te aud spunându-mi: Fetiță, trebuie…
M-ai ții minte când mă certai că am părul tocit și trebuie să îl tund? Vino, tati să vezi ce vârfuri tocite am acum…Mă uit la el și te aud tati cum îmi spui: Fetiță, e mai bine să ai părul scurt și îngrijit, decât părul lung și neîngrijit… Nu vreau să mă tund tati…Aleg să fiu neîngrijit, dar să te șțiu în gândul meu de fiecare dată când mă uit la părul meu!
E Ajunul Crăciunului și te port în suflet! Mă adâncesc în amintiri și te caut. O amintire nu îmi dă pace. Anul 2018, tu, pe patul de spital spunându-mi ca își dorești să mănânci o bucată de friptură cu murături. Anul acesta am și eu o dorință! De acolo de sus, privește-mă tati și ascultă-mi dorința: Eu anul ăsta îmi doresc să te văd, să te aud și să îți spun că mi-e dor… Au trecut 9 luni tati și tot refuz să cred că te mai pot vedea doar într-o poză pe o cruce rece in cimitir!
Mi-am aruncat armele în fața ta! Le-am pus, rând pe rând la picioarele tale! Am renunțat la ele și ți le-am dăruit ție! E doar alegerea ta ce vei face cu ele….Am avut curajul să mă arăt așa cum sunt, am avut puterea să te las să mă cunoști și să vezi până în adâncul sufletului…
Am vrut să facem pași împreună, să găsim un ritm comun pentru amândoi! Nu am vrut să demarez la prima intersecție și să te las în urma mea. Mi-am dorit să te trezești la realitate și să vezi dincolo de fantezii noastre. Să vezi că de fapt, nu doar în visele noastre, inima mea îți aparține. Am vrut să vezi că pentru mine realitatea este tot ce am zis și tot ce am simțit. Sufletul meu voia o trezire a ta la realitate, voia să știe dacă ești pregătit să fii: Cel mai iubit dintre pământeni! Inima mea voia același ritm cu a ta…nu voia să te lase să trăiești doar în lumea de poveste creată de noi…
Ai ales…ai ales să te trezești la realitate și să o privești doar prin ochii tăi! Nu ai vrut să asculți inima mea cum bate, nu ai vrut să vezi realitatea prin ochii mei…nu ți-ai dorit să vezi ceea ce îți ofeream. Nu ai vrut să accepți, că de fapt, darul meu era trezirea la realitate și să primești toate acele fantezii în viața ta…am deschis cutia Pandorei pentru tine, dar te fapt voiam să îți ofer totul fără să aștept nimic în schimb. Voiam să fiu cea care îți dăruiește primul zâmbet dimineața și cea care, seara târziu, te cuprinde în brațe și îți oferă un ultim zâmbet pe chip!
Mi-e greu să accept reacțiile tale, dar le înțeleg! Vreau să realizezi că tot ce simți acum nu este doar din cauza mea! Aruncă-ți o privire în trecutul tău și caută acolo motivul real…eu am pus paie pe foc, dar flacăra era aprinsă de mult timp și nu de către mine. Câteva cuvinte, o exprimare greșită și totul a rămas undeva în lumea viselor…ai dat uitării toate vorbele mele, ai respins părerea reală a mea și ai ales să te privești prin ochii altcuiva. Te rog, amintește-ți cuvintele mele, discuțiile noastre și poate atunci vei accepta să te vezi prin ochii mei!
Sunt un simplu om care a greșit! Sunt un simplu om, care fără să vrea, te-a rănit când te fapt voia doar să te iubească! În orice poveste, există doi oameni…dorințe și sentimente…vis și realitate…trecut, prezent și viitor! Doi oameni care își cunosc slăbiciunile și limitele, doi oameni care se pot iubi sau nu…
Sper, ca într-o bună zi să te trezești cu adevărat la realitatea pe care eu voiam să ți-o ofer! Am făcut pași înapoi pentru un nou început în realitate! Am primit, în schimb, pași înapoi făcuți de tine!
Tu nu ai acceptat niciodată ideea ca eu să îmi fac tatuaj, dar tu te-ai tatuat în sufletul meu. Știu, nu ai vrut să pleci din lumea asta, dar Dumnezeu te-a chemat prea devreme la El! Te-a chemat, acolo sus, printre îngeri și ți-a oferit șansa să ai grijă în continuare de mine, fetița ta! M-ai învățat cum să lupt pentru viața mea, dar nu m-ai învățat cum să lupt fără tine.
Închid ochii și te văd pentru ultima oară. Ești tăticule neputincios în fața bolii, dar încerci să pari puternic pentru mine. Nu îmi dai voie să văd frica din sufletul tău. Simt cum rămâi fără puteri cu fiecare zi care trece. Și zâmbesc, tati, îți zâmbesc, nu vreau să vezi frica care pune stăpânire pe mintea și corpul meu. Mi-e frică să îți spun tot ce simt și deschid ochii! Nu mai ești aici și te caut prin amintiri. Privesc în gol pozele cu tine și refuz să cred că nu mai ești în lumea asta. Închid ochii și te caut…te caut pentru o ultimă îmbrățișare și pentru un : Te iubesc, fetiță, ai grijă de tine!
Mi te-ai tatuat în suflet zi de zi, când dimineața mă bucuram că încă ești în viață, iar seara adormeam greu știind că mâine e o altă zi, în care tu poate nu vei va fi! Îmi era greu să te sun și să mă prefac că sunt bine, când sufletul meu urla de neputință. Sufletul meu știa că va veni ziua când va trebuie să îmi iau rămas bun de la tine. Nu mi-am luat rămas bun de la tine când inima ta încă îți bătea în piept. Nu voiam să renunț la tine…și simt că și tu ai făcut la fel, dar Dumnezeu a hotărât în locul nostru…
Stau impietrită și te privesc! Unde ești tăticul meu? Căci acel om care stă nemișcat într-un coșciug, nu este tati meu! Tatăl meu mă așteaptă la masă, în fața casei, cu cana de cafea și țigara aprinsă! Tati meu, mă așteaptă nerăbdător la poartă…să mă sărute și să mă îmbrățișeze! Tăticul meu mă așteaptă…dar nu la cimitir să-i aprind o lumânare și să-i ating mormântul prea rece. Tăticul meu mă așteaptă să-mi spună: Ai grijă de tine, fetiță și să mă suni ca să știe tati că ești bine! Te iubesc fetiță, tati e mândru de tine!
Mi te-ai tatuat în suflet și ești cel mai frumos tatuaj al meu!
Am început să scriu pentru a-mi goli fiecare sertar al sufletului, dar am rupt bucăți din mine și le-am ascuns…în mii de sertare ale sufletului. Am pus sub lacăt sentimente și am devenit enigma propriei vieți. Am pus sute de chei… și le-am ascuns mental. Eram o necunoscută într-o viață pe care o trăiam zi de zi sperând că va fi bine…
Și uneori a fost! Nu sunt o persoană tristă, ci din contră, încerc să am curajul să simt ceea ce simt. Încerc să am curajul să recunosc că nu sunt perfectă. Încerc să am curajul să fiu așa cum sunt. Nu lupt să arăt lumi că sunt diferită sau perfectă, ci lupt să dovedesc că sunt om…E greu, de cele mai multe ori, să ai curajul să plângi atunci când sufletul îți cere. E greu, de cele mai multe ori, să fii nefericită, atunci când cei din jurul tău sunt fericiții. E greu, dar nu imposibil…
Dacă, tu ca om, simți să debordezi de fericire, atunci când sufletul îți plânge…ai o problemă! Amăgirea este un sentiment. Uneori e atât de puternic încât nu îți dai seama că de fapt de minți pe tine însuți și nu pe cei din jurul tău. Am văzut oameni ce încercau din răsputeri să dovedească că ei sunt fericiți. Dacă ești cu adevărat fericit, nu trebuie să dovedești nimic. Căci fericirea se citește adânc pe chipul tău. Vorba aceea: Am fost acolo, știu cum e… dar nu mai vreau să trăiesc dovedind că sunt fericită!
Am încercat și am pierdut această luptă! Sau am câștigat, dar durerea este prea mare pentru a vedea victoria din spatele ei. Nu sunt cea mai fericită femeie din lumea asta, dar sunt așa cum sunt…mai reală decât mulți oameni din viața mea. Ochii mei nu râd din orice motiv, dar nici nu plâng din orice nimic. Ziua în care am acceptat că viața este așa cum e, a fost prima zi reală din viața mea! Am perioade când plâng și simt că mă sufoc de atâta suferință, dar am și zile când sufletul îmi râde.
Nu trebuie să fiu fericită tot timpul, căci uneori fericirea este o haină ponosită ce maschează o suferință mare. Se spune că o zi în care nu ai zâmbit este o zi pierdută. Eu am propria mea vorbă: O zi în care nu ți-ai permis să simți ceea ce simți, este o zi în care renunți să fii om!!!!!
Mă întorc astăzi în timp și privesc prin ochii minții camera de hotel. Camera în care m-am dăruit ție și am sperat să nu mă rănești. Am amintiri frumoase acolo pe care le voi păstra mereu în sufletul meu. Acolo am făcut un prim pas spre inima ta! M-am aruncat în gol sperând că vei fi acolo să mă prinzi!
Nu te consider vinovat de nimic din ceea ce s-a întâmplat. Târziu, după luni de suferință, am învățat că orice om are dreptul la propriile alegeri în viață! Așa cum eu am ales să te iubesc, tu ai ales să mă ignori uneori, să pleci din viața mea fără nici un fel de explicație și să te întorci ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Alegerile mele spun lucruri frumoase despre mine, alegerile tale vorbesc de la sine…Dacă am ales să am gânduri frumoase despre tine, nu înseamnă că meritai, ci pur și simplu am încercat să văd tot ce e mai bun în tine. Așa sunt eu și nu am de gând să mă schimb pentru nimic în lumea aceasta. Ți-am permis o dată să îmi distrugi sufletul, dar de data asta sunt mai puternică decât tine.
Cândva, o dată, am văzut durerea din inima ta și am încercat să alung toată aceea tristețe din sufletul tău. Nu știu dacă am reușit și nici nu vreau să aflu. Îmi este suficient să știu că am încercat să îți dăruiesc iubirea mea, chiar dacă eu mă distrugeam zilnic renunțând la mine pentru tine. Astăzi sunt egoistă și te privesc prin ochii minții! Îți las toate amintirile noastre și îți urez baftă! Descurcă-te cu ele așa cum am făcut-o eu în ultimele luni. Dacă vreodată vei simți nevoia să îmi vorbești, te rog, să nu o faci! Vreau să păstrez doar amintirile pe care le sortez cu mare grijă și aleg să merg mai departe. Nu știu ce mă așteaptă mâine, dar știu că îmi va fi bine. Am învățat să lupt pentru mine și să renunț la ceea ce îmi provoacă durere. Am primit lecții de viață prin ceea ce am trăit alături de tine, lecții pe care le-am înțeles și pe care le voi aplica în viitor.
Am învățat să privesc un eșec ca pe o reușită! Am eșuat în povestea noastră, doar ca să am succes în următoarea poveste care nu știu când va începe, dar care sper să mă facă fericită! Și tu m-ai făcut fericită, doar că nu ți-a păsat suficient de mult încât să afli ce se întâmplă în inima mea. Îți ofer o ultimă lecție de viață: Privește în inima ta, caută curajul de-a fi fericit și luptă pentru tine și viața ta! Căci eu luptând pentru tine, am găsit curajul și puterea să lupt pentru mine!
Amintirile triste fac parte din viața fiecărui om, iar tu ai adus câteva în sufletul meu. Astăzi le scot la suprafață și le alung din inima mea. Căci nu vreau resentimente acolo unde poate să fie iubire. Nu ai fost capabil să mă iubești așa cum merit și nu ai știut să mă prețuiești suficient de mult încât să mă păstrezi lângă tine așa cum mi-am dorit! Ai ales să mă privești ca un orb care vede doar umbre…
Indiferența m-a durut mereu, iar tu m-ai lovit luni de-a lungul cu indiferența ta! Mi-a fost greu când eu simțeam nevoia să mă ții la pieptul tău căci viața mă lovea cu cea mai mare frică a mea. Pusă în situația de a înfrunta frica că o să îmi pierd tatăl, mi-am dorit să fii lângă mine, dar tu ai ales să te închizi în lumea ta și să ridici ziduri ce eu nu puteam să le dărâm. Nu știu cum, dar te-am iertat și am încercat să îți dau o altă șansă, deși nu meritai să îmi fii alături când îmi era bine. Ți-am dat a doua șansă, dar tu absent fiind în propria viață, nu ai văzut nimic în jurul tău! Și te-am iertat, chiar dacă m-ai blocat pe toate rețelele de socializare.
Undeva în sufletul meu știam că nu acesta este sfârșitul poveștii noastre și naivă din fire am început să sper. Te-am iertat și am devenit mai puternică decât tine și am început să lupt pentru tine. Te-am iertat, surd fiind nu auzeai ritmul inimii mele și rămâneai de cele mai multe ori, blocat în lumea ta și îmi interziceai accesul în gândurile tale. Te-am iertat că ai avut tupeul să îmi propui o partidă de sex deși timp de șapte luni nu te-a interesat soarta mea! Te-am iertat și ți-am dat o altă șansă! Șansă de care ți-ai bătut joc în ziua când ai plecat din țară fără să îmi spui și mi-ai dat un mare block pe whatsapp! Te-am iertat și ți-am mai dat o șansă, deși în sufletul meu era doar scrum! Ți-am dat șansa să îmi explici pozele cu tine și ea, dar tu ai rămas nepăsător! Și te-am iertat iar! Și ți-am dat o ultimă șansă și ai profitat la maxim de ea. Mi-ai dovedit că nu meriți să lupt pentru tine! Ai plecat pentru a doua oară din țară și ai ales să mă excluzi din viața ta. Ai ales să stai nepăsător crezând că te voi ierta iar, dar ai ales greșit! Cândva o dată mi-ai spus că nu înțelegi cum o femeie care te-a iubit poate să stea în fața ta nepăsătoare! Astăzi îți răspund la întrebare: o femeie poate să iubească mai presus de orice bărbatul de lângă ea, dar dacă bărbatul nu o prețuiește, ea va pleca și va devenii nepăsătoare căci are certitudinea că acel bărbat merită nepăsarea ei, căci și ea a primise la rândul ei prea mult timp doar nepăsare de la el!
Astăzi scot din sufletul meu fiecare amintire ce doare și le arunc spre cer! Scot din inimă fiecare moment în care am plâns din cauza ta și fac loc altor amintiri! Te iert pentru tot ce ai făcut și mă iert pe mine că ți-am permis să mă rănești. Mă iert pe mine că ți-am permis să mă cunoști. Mă iert pe mine pentru că te-am iertat de atâtea ori și că am sperat! Mă iert pe mine că renunț la tine prea târziu! Mă iert pe mine că te-am iubit!
Dă-mi, te rog mână ta și hai în lumea mea să vezi povestea noastră prin ochii mei! Poveste ce a prins contur în mintea mea cu ani în urmă, când noi doi nu ne cunoșteam, iar viața pe atunci avea alte planuri cu noi!
Privește sus! Cât mai sus! Vezi acel geam de la etajul cinci? Acolo a început povestea noastră! Doi oameni cu răni și durere în suflet, doi oameni cu povești de viață diferite, dar în același timp similare! Acolo sus la etajul cinci acei doi oameni au avut curajul să facă o ultimă încercare de a fi fericiți! Acolo sus, în camera de hotel am făcut pentru prima dată dragoste. Spun dragoste și nu sex, căci a fost prima dată când noi am avut curajul să fim noi înșine! Nu știu ce a fost în sufletul tău după, cum de altfel nici eu nu am putut să îți spun ce am simțit și ce răni ai deschis! Mult mai târziu, la miezul nopți te-am privit pe furiș și mi-am amintit ceva! Cu ani în urmă mi-am dorit un început de poveste la cumpăna dintre ani și într-un final primeam ceea ce îmi dorisem. Un bărbat capabil să înțeleagă toată durerea din sufletul meu și povestea vieții mele! Un bărbat sensibil, dar în același timp puternic. Un bărbat care are curajul să lupte chiar dacă a rămas fără putere. Un bărbat care mă făcea să fiu mai bună!
Am lăsat în urma noastră Sibiul și ne-am întors în București! Un alt oraș, aceeași oameni, o altă poveste. Curajul nostru dispărea cu fiecare zi care trecea pe lângă noi. Uitam de noi și începeam să luptăm unul împotriva celuilalt. Rănile deschise nu ne dădeau pace și ne îndepărtam mai mult în fiecare zi. Am fugit prima, căci frica de-a fi părăsită încă îmi bântuia sufletul, iar tu m-ai lăsat să plec. Soarta, în schimb a avut o altă poveste pentru noi! Predeal, un alt oraș unde alte file din povestea noastră au fost scrise. Ziua mea și un cadou neașteptat. Erai lângă mine, deși mintea mea era departe de toată lumea aceasta. Inima mea, obosită și plină de teamă fugea de tine!
Ne-am întors iar în orașul în care deși ne-a ajutat să ne întâlnim pentru prima dată, avea să ne despartă pentru a doua oară. Au urmat luni în care indiferența ta mă lovea în fiecare zi mai tare. Am început să strâng în suflet resentimente și frustrări ce îmi provocau insomnii și nopți în care plânsul era singura alinare! După luni de așteptare soarta ne aducea față în față, dar nu am avut puterea să vorbesc sau să te privesc. Durerea din sufletul meu era mai puternică decât mine. Nu ai idee câte nopți am pierdut imaginându-mi momentul acela, iar atunci când erai fix în fața mea, am avut impresia că privesc un străin. Voiam să îți vorbesc și să îți spun tot ce strânsesem în suflet, dar știam că îți voi face rău, așa că am tăcut și am preferat să sufăr doar eu. Două luni mai târziu, crezând că te-am uitat, te-am văzut și mi-am dat seama că ești slăbiciunea mea. Slăbiciune ce nu o pot controla și care încă îmi tulbură mintea și inima.
Trebuia să fac ceva să te scot din sufletul meu căci amintirile cu tine îmi făceau mult prea mult rău în suflet. Deși, la prima ședință de terapie eram ferm convinsă că nu simt nimic pentru tine, cea de-a treia ședință a scos la suprafață sentimente ce le ascunsesem bine rău. Am descoperit ce îmi necăjea sufletul și am început să lucrez la rezolvarea lor. Prima decizie: continuarea terapiei! A doua decizie: să merg la biserică și să mă rog! Și uite așa, a început aventura mea în jungla urbană, iar în fiecare săptămână, în ziua de marți mergeam să mă rog și să îmi scot din suflet tot ce nu mă lăsa să trăiesc fericită! După o lună de zile am început să mă rog din suflet și să scot la suprafață toată durerea acumulată în anii de zile. Datorită ție am început să lupt pentru fericirea mea! Paradoxal sau nu, primul om pentru care am început să mă rog ai fost tu! M-am rugat la Dumnezeu ca tu să fii bine! Să aibă grijă de tine și să îți trimită în viață ceea ce ai nevoie. Să îți dea urechi să auzi lecțiile de viață pe care Ți le trimite, să îți dea ochi să vezi lucrurile minunate din viața ta și să îți dea inimă să simți toată iubirea pe care Ți-o trimite în viață. La scurt timp, am început să ne întâlnim! În prima seară când te-am văzut am plâns căci nu mă așteptam ca rugăciunile mele să primească răspuns. Și am continuat să mă rog și să mulțumesc pentru tot ce mi se întâmpla.
În ziua când am aflat că vrei să pleci din țară am simțit nevoia să mă rog să nu pleci, dar nu am putut. În biserică, în fața icoanei am plâns și i-am spus Lui Dumnezeu că nu sunt pregătită să te pierd acum când abia ce te-ai întors în viața mea. Nu am avut puterea să îl rog să nu te lase să plece, în schimb m-am rugat să te ajute să iei cea mai bună decizie pentru tine și viitorul tău. Mi-am dorit să fiu egoistă și să te țin lângă mine, dar nu am putut. Mi-am dorit ca tu să fi bine și să fii fericit! Așa că m-am rugat ca tu să îți rezolvi problemele din viață și să îți fie bine. La scurt timp mi-ai spun că nu vei pleca din țară și m-am bucurat. În aceea noapte mi-am amintit fiecare rugăciune pe care am spus-o și fiecare dimineață în care în lista mea de mulțumiri de regăseai și tu. Am învățat să mulțumesc pentru fiecare moment petrecut împreună, pentru fiecare conversație, pentru fiecare zâmbet după chipul meu sau al tău. Luptând pentru tine, am descoperit că lupt pentru mine și pentru acest lucru îți mulțumesc!
În seara în care am aflat că vei pleca iar din țară și că îți faci planuri să pleci pentru totdeauna, s-a întâmplat ceva în sufletul meu. Mă vedeam neputincioasă și în fața unui eșec. Toate rugăciunile mele și tehnicile de terapie nu mă ajutase! Am vrut să renunț pentru că nu mai avea puterea să lupt. Am aruncat o ultimă privire în trecutul nostru și am văzut toată povestea noastră prin ochii tăi. În timp ce eu mă rugam pentru tine, în timp ce eu învățam să fac sex fără să mă simt folosită și murdară, în timp ce învățam să mă mulțumesc cu puțin, în timp ce eu luptam pentru tine și pentru mine, tu strângeai la pieptul tău o altă femeie. Tu îi zâmbeai altei femei, tu te bucurai de viață alături de altă femeie. Tu aduceai în casă ta să doarmă o altă femeie, în timp ce eu nici nu puteam să te vizitez. Și am plâns zile întregi și am încercat să te urăsc, dar mi-am amintit tot ce am învățat în ultimele luni.
Tot ce am făcut a fost alegerea mea și nu ai nici o vină! A fost lupta mea în care nu ți-am cerut să mi te alături. Am luptat ca eu să fiu bine, iar tu fără să știi erai punctul meu de sprijin și motivul pentru care am învățat să mă bucur iar de viață. Îți mulțumesc! Chiar dacă nu vom fim ca înainte, eu voi continua să mă rog ca tu să fii bine!
Pe 8 decembrie o să plec la Sibiu, acolo unde povestea noastră a început și tot acolo o să aibă sfârșitul! Mi-aș fi dorit o continuare a povești noastre, dar din cauza ta va exista doar un sfârșit trist și dureros! Voi păstra doar amintirile frumoase cu noi doi și le voi așeza undeva în inima mea, căci deși nu ai știut să mă prețuiești, mi-ai dăruit puterea să lupt pentru fericirea mea!
Știu, ai fost iubit în ani ce au trecut, dar dragostea mea este un uragan ce distruge tot în calea lui, mai puțin inima și viața ta! Distruge tot ce este rău în jurul tău și în sufletul tău. Distruge zidurile pe care le-ai ridicat în jurul inimii tale, iar atunci când ajunge la ea, uraganul se transformă în ploaie și soare. Ploaia ce îți curăță rănile și te lasă să te bucuri de soarele din viața ta!
Da, știu, sunt un uragan în viața ta! Distrug toate amintirile pe care le ai cu femeile din trecutul tău! Distrug tot ce știai tu despre iubire și ceea ce ai simțit tu înainte de a mă cunoaște! Distrug tot în calea mea și îți ofer în schimb amintiri și clipe care să îți aline sufletul atunci când ești departe de mine. Distrug tot trecutul tău și îți ofer șansa la fericire! Distrug tot și în același timp construiesc ziduri în jurul nostru cu uși de acces cunoscute doar de noi. Distrug lumea ta pentru a construi o altă poveste în trecutul tău!
Da, știu, sunt un uragan în viața ta! Egoist din fire, nu vezi furtuna din sufletul meu! Nu vezi că în timp ce distrug tot în calea mea, sufletul meu suferă și se stinge cu fiecare pas care îl fac spre tine. Nu vezi furtuna din inima mea căci negura din sufletul tău nu îți dă voie să vezi ce este în jurul tău! Oprește-te o clipă din viața ta prea agitată și caută în inima ta. Privește fiecare zâmbet pe care l-am luat după buzele mele și l-am pus în sufletul tău ca să îți țină de cald atunci când inima îngheață de prea multe greutăți ale vieții. Privește fiecare sărut dăruit din suflet și simte toată iubirea pe care am pus-o pe buzele tale. Simte toată dragostea pe care am pus-o în fiecare îmbrățișare dăruită ție. Simte tot ce ți-am dăruit și întreabă-te cu ce am rămas eu! Întreabă-te ce a rămas în sufletul meu după ce ți-am dăruit tot ce era bun în el. Privește atent furtuna din sufletul meu, dar bucură-te că am puterea și curajul să îți dăruiesc cu riscul de a rămâne goală pe interior. Aruncă o ultimă privire în sufletul meu și o să vezi speranța care există și care îmi dă puterea să visez și să lupt. Aruncă o ultimă privire și-o să vezi în inima ta o parte din mine care va trăit acolo atât timp cât în sufletul meu va exista speranță.
În ziua când speranța mea se va stinge, amintirile noastre se vor pierde și vom uita tot ce am trăit și tot ce am simțit!
Copil fiind am învățat să spun mulțumesc și să fiu recunoscătoare pentru ceea ce primeam în viața mea, dar niciodată nu am înțeles ce înseamnă cu adevărat recunoștința…
La cei 30 de ani pe care îi am, pot să spun că recunoștința pentru mine înseamnă iubire necondiționată. Nu mă refer la iubirea aceea pe care o învățăm din fragedă pruncie, ci o formă a ei care se manifestă o dată cu maturizarea noastră. Iubirea aceea pe care o simți pentru oamenii din jurul tău și nu aștepți de la ei să îți răspundă cu același sentiment sau gesturi. Acel sentiment care îți aduce zâmbetul pe chip și care te face să te bucuri cu adevărat de viața ta. Mă refer la ceea ce simt pentru oamenii care, poate, nu au în inimă nici un gram de iubire, iar eu totuși nutresc pentru ei sentimente necunoscute pentru ei. Mă refer la gânduri pozitive și zâmbete gratuite către persoane care nu își zâmbesc nici măcar ei atunci când se privesc în oglindă!
Da, iubire necondiționată! Iubire necondiționată pentru oamenii care îți dau motive să-i urăști și tu totuși îi iubești. Am înțeles greu acest concept! Mi-a luat câteva luni bune să învăț că recunoștința vine din lucruri mărunte, dar care mă fac fericită pentru că mulțumesc pentru ceea ce am. Am învățat să privesc cu alți ochi lumea care mă înconjoară și să pun un strop de iubire în tot ce fac. Am învățat să iubesc oamenii din jurul, dar cel mai important pas către mine a fost să încep să mă iubesc așa cum sunt! M-am privit în oglindă și mi-am mulțumit din tot sufletul că mă iubesc așa cum sunt! Am mulțumit din tot sufletul că îmi permit să plâng atunci când rămân fără puteri! Am mulțumit din tot sufletul că îmi dau voie să râd atunci când viața îmi dă motive de fericire! Am mulțumit din toată inima pentru curajul de a mă ridica de la pământ atunci când viața m-a lovit într-un moment de slăbiciune!
Am învățat să fiu recunoscătoare pentru că mă trezesc dimineața cu zâmbetul pe buze, indiferent de coșmarul care mi-a bântuit sufletul în timpul nopții. Am învățat să fiu recunoscătoare pentru puterea și curajul de a fi autentică și să las oamenii să mă cunoască așa cum sunt. Am învățat să fiu recunoscătoare că inima mea bate încă în piept deși am trecut prin ce am trecut. Am învățat să fiu recunoscătoare că am șansa în fiecare zi să lupt pentru viața și dorințele mele.
Mulțumesc și sunt recunoscătoare pentru că indiferent de ce mi se întâmplă lupt să îmi păstrez zâmbetul pe buze și am curajul să iubesc necondiționat oamenii din jurul meu!
Jurnalul Sufletului - Zi de Zi cu Mine Însumi 